"Stop nebuniei UE". Acesta este sloganul de pe afișele FPO pentru alegerile europene, care o prezintă pe președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și pe președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, sărutându-se. În jurul lor, un decor de ruine alcătuit dintr-un tanc, elicoptere, o seringă, turbine eoliene și o navă de migranți.

În fruntea intențiilor de vot pentru alegerile din 9 iunie, Partidul Austriac al Libertății (FPO) - populist, rusofil, eurosceptic și al cărui discurs anti-vaccinist a avut un anumit ecou în țară - își continuă progresul, cu câteva luni înainte de alegerile pentru Consiliul Național (echivalent cu alegerile legislative) care ar putea permite extremei drepte, în toamnă, să conducă Austria.

Partidul domină sondajele de la sfârșitul anului 2022 fără să fi fost niciodată ajuns din urmă de atunci. Pentru alegerile europene, FPO, care are deja trei mandate de europarlamentar din cele 19 alocate Austriei, are un avans confortabil, creditat, conform unui sondaj Ipsos publicat pe 19 martie, cu 28,2% din intențiile de vot, înaintea SPO, partid social-democrat de centru-stânga (22%) și OVP creștin-democrat și liberal-conservator (21%).

Liderii FPO au, de asemenea, un avans pe rețelele sociale. Cu 274.000 de interacțiuni, Harald Vilimsky, capul de listă a acestui partid de extremă-dreapta pentru alegerile europene, îi devanează cu mult pe Helmut Brandstatter din partidul NEOS (64.000) și Lena Schilling (61.000) de la Verzi, transmite agenția de presă austriacă APA, citând o analiză a postărilor de la începutul lunii februarie până la mijlocul lunii aprilie, realizată de agenția de cercetare a pieței de social media Buzzvalue.

Confruntat cu scandaluri, un discurs de victimizare

Creat în deceniul de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, FPO se prezenta la acea vreme drept pangermanist, cu scopul de a pregăti revenirea național-socialismului în Austria.

"Majoritatea liderilor partidului sunt foști membri ai partidului nazist, este în mod clar o formațiune de tip neo-nazist de extremă dreaptă când s-a dezvoltat la mijlocul anilor 1950", explică Benjamin Biard, doctor în științe politice și cercetător la Centrul de cercetare și informare socio-politică (Crisp) cu sediul la Bruxelles. "Dar asta nu înseamnă că așa este și astăzi", adaugă specialistul în extremă dreaptă în Europa, referindu-se la evoluția partidului în timp.

FPO a reușit să ajungă la putere pentru prima dată în anii 1983-1986, abandonând fundamentele ideologice inițiale și adoptând o tendință liberală care l-a determinat să participe la un guvern de coaliție cu social-democrații din SPO.

Însă odată cu venirea în fruntea sa a controversatului Jorg Haider în 1986, FPO a fost apoi trimis în opoziție și s-a poziționat din ce în ce mai mult spre dreapta naționalistă și populistă, liderul său neezitând să relativizeze sau să reinterpreteze trecutul nazist al Austriei. În cele din urmă, a demisionat în 1991, după declarații controversate despre cel de-al Treilea Reich.

FPO are din nou succes la urne la alegerile legislative din 1999, când se poziționează ca al doilea partid politic, reușind să urce, în februarie 2000, în guvernarea lui Wolfgang Schussel.

Această formație figurează atunci printre primele exemple care ilustrează, potrivit lui Benjamin Biard, "o nouă fază în dezvoltarea extremei drepte în Europa după cel de-al doilea război mondial, prin care partidele nu se mai mulțumesc să prindă rădăcini în societate și să fie forțe de opoziție importante, ci au ambiția de a ajunge în locuri de putere pentru a exercita influență directă în politicile publice".

Astfel, deși FPO a cunoscut divizări interne foarte puternice care l-au dus în anumite momente la un declin electoral marcat, a ajuns să revină în centrul acțiunii politice la mijlocul anilor 2010, alăturându-se guvernului format de Sebastian Kurz (OVP). O nouă experiență de putere care s-a încheiat din nou, de data aceasta din cauza scandalului de corupție "Ibizagate" care l-a obligat, în 2019, pe fostul lider al FPO Heinz-Christian Strache să-și părăsească funcția de vicecancelar.

Impactul "Ibizagate" a fost totuși destul de moderat pentru partid, estimează Benjamin Biard. La alegerile europene din 2019, FPO, deși a suferit o scădere, a rămas al treilea partid ca număr de voturi obținute (17,2% în 2019, față de 19,7% în 2014).

"Dezamăgirea bazei sale electorale – doar a unui anumit segment – ​​nu pare să fi fost confirmată pe termen lung", analizează cercetătorul. În așa măsură încât astăzi, în ajunul alegerilor europene, și în timp ce un nou scandal legat de suspiciuni de spionaj în beneficiul Rusiei pătează campania FPO, "această formație merge destul de bine și conduce în continuare în sondaje".

La fel, suspiciunile de spionaj în beneficiul regimului chinez care afectează partidul de extremă dreaptă belgian Vlaams Belang nu par să aibă un impact negativ asupra traiectoriei electorale a partidului, citează politologul ca exemplu.

"Explicația constă în faptul că grupurile de extremă dreaptă au prins în mod tradițional obiceiul de a se prezenta ca victime ale sistemului în ansamblu", explică el. "Insitarea pe acest lucru poate, dacă nu să le întărească, măcar să le permită să-și așeze mai bine acest discurs de victimizare".

"Să se lipească de frustrările populației"

Acestui discurs antisistem i se adaugă și alte teme majore specifice partidelor de extremă dreapta precum respingerea imigrației, susținerea unei forme de "patriotism" austriac, o poziție foarte severă față de islam, dar și o accentuare a retoricii eurosceptice.

De aceea, ca și în cazul majorității partidelor de extremă dreaptă, dacă alegătorii FPO votează ideologic, votul pentru acest partid se înscrie și el într-o logică contestatară, care urmărește "exprimarea unei forme de nemulțumire sau chiar dezamăgire față de funcționarea actuală a democrației", analizează. Benjamin Biard.

Într-un interviu recent acordat agenției de presă austriece APA, Harald Vilimsky a reamintit că misiunea FPO este "de a da un picior în fund establishmentului".

Printre motivele câștigurilor electorale și ale primului loc al FPO în sondaje, Patrick Moreau, politolog specializat în Germania și Austria contemporane, menționează de exemplu, într-un studiu publicat în aprilie, "rechizitoriul la adresa fostului cancelar Kurz, afacerile de corupție ale OVP (în prezent la putere, n.red.), criza internă a SPO, inflația ridicată și creșterea prețurilor, precum și o dezbatere aprinsă pe tema azilului și imigrației".

În această problemă, și FPO având obiceiul de a face o legătură între problemele legate de insecuritate și imigrație, "Austria se simte expusă", afirmă Benjamin Biard. În contextul crizei migrației din a doua jumătate a anilor 2010, fostul cancelar Sebastian Kurz a cerut în special închiderea granițelor Austriei, câștigând astfel popularitate în rândul populației austriece.

"Este un element care poate vorbi", crede Benjamin Biard, care adaugă că pozițiile FPO în această chestiune nu demonstrează neapărat că aceasta este o problemă reală. "Ceea ce contează pentru aceste grupuri [de extremă dreapta] este să fie capabile să creeze un sentiment de teamă în societate în legătură cu aceste probleme migratorii, fie că sunt reale sau amplificate", spune el.

Potrivit unei analize publicate în 2017 de Hans Winkler, fost director al cotidianului regional "Kleine Zeitung", Austria, "la răscrucea tuturor rutelor de migrație din Europa, a fost, alături de Germania și Suedia, una dintre cele trei destinații europene cele mai afectate de marele val de migrație de la sfârșitul toamnei 2015 și din iarna 2016", primind, cu 95.000 de solicitanți de azil, mai multe persoane pe cap de locuitor decât Germania.

"Membrii Freiheitlichen (actori ai FPO, n. red.) au reușit să mobilizeze un segment mare de alegători, răspunzând frustrărilor populației", scrie Patrick Moreau în studiul său pentru think tank-ul Fondapol (Fundația pentru inovare politică). "După cum arată sondajele, natura nemulțumirii favorizează FPO, care se bazează pe aceste teme".

Într-adevăr, potrivit sondajului Societății Austriece pentru Politică Europeană (OGfE), printre temele considerate prioritare pentru opinia publică se numără inflația (68%), o politică comună privind azilul și imigrația (59%), reducerea decalajului dintre bogați și săraci (57%) și reformarea UE (48%).

Problema ieșirii din UE pusă în surdină

"Imaginați-vă un buton roșu pentru a scoate Austria din nebunia UE, nu aș ezita nici o milisecundă să-l apăs", a declarat Harald Vilimsky la mijlocul lunii aprilie, la conferința partidului de la Viena.

Fără totuși să abordeze sincer ideea de a părăsi UE ("Oxit"), Harald Vilimsky marchează poziționarea radicală a FPO față de Bruxelles. Un discurs adoptat deja de extrema dreaptă în Italia, în Franța (Marine Le Pen plasase, în 2017, "Frexit" în centrul campaniei sale), dar și în Țările de Jos. Cu toate acestea, la fel ca PVV olandez, care a retras în cele din urmă "Nexit” din programul său, majoritatea grupurilor europene de extremă-dreaptă "pun astăzi surdină acestor poziționari pentru a se declara nu pentru o ieșire din UE, ci mai degrabă pentru o reformă profundă a instituțiilor sale", precizează Benjamin Biart.

În Parlamentul European, FPO face parte din grupul "Identitate și Democrație" (ID) pe care l-a co-fondat în 2015, când încă se numea "Europa Națiunilor și a Libertăților". Grupul reunește astăzi 59 de aleși din opt partide diferite (din 705 de eurodeputați în prezent).

Prin vocea lui Harald Vilimsky, FPO, care așteaptă un succes al grupărilor populiste pe 9 iunie, speră să reunească sub un "acoperiș comun" grupul ID cu partidele grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE), apropiat ideologic de FPO, imaginându-l chiar pe premierul ungar, Viktor Orban, drept succesorul lui Charles Michel la președinția Consiliului European.

Chiar dacă Benjamin Biard face apel la prudență, amintind că sondajele nu au valoare de predicție, el totuși concluzionează: "Având în vedere numeroasele sondaje, inclusiv cele mai vechi care îi erau deja favorabile, a vedea FPO câștigând mai multe locuri în Parlamentul European este un scenariu credibil". Dacă intențiile de vot sunt confirmate, ar putea obține într-adevăr trei locuri în plus la Strasbourg.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA